| 1.
|
FASCIN'ATIE, fascinaţii, s.f. Atracţie irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însusiri iesite din comun. [Var.: fascinaţi'une s.f.] - Din fr. fascination, lat. fascinatio.
Sursă
: DEX'98
(39860)
- cornel |
| |
| 2.
|
FASCIN'ATIE s. 1. v. încântare. 2. v. farmec. Sursă
: Sinonime
( 183661)
- siveco |
| |
| 3.
|
fascin'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fascin'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fascin'aţiei; pl. fascin'aţii, art. fascin'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă
: DOR
(245428)
- siveco |
| |
| 4.
|
FASCIN'ATI//E ~i f. 1) v. A FASCINA. 2) fig. Totalitate a calităţilor care trezesc admiraţie; vrajă; farmec; miraj. [Art. fascinaţia; G.-D. fascinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fascination, lat. fascinatio, ~onis
Sursă
: NODEX
(334324)
- siveco |
| |
|
|